miercuri, 19 iunie 2013

De-ar dura dragostea...



Prizonierul sufletului tău

Ce nu ne doboară, ne-ntăreşte

   Ăsta e un text despre suflet. Mai bine spus, despre suflete pereche. Crezi în ele? Eu refuz să răspund, pentru că ceea ce trăiesc nu se compară cu nimic. Cu absolut nimic dintr-un trecut funebru. O aiureală blamată de suflete, povestită pe ritmul melodiilor vechi, grele. Dar bune, în orice caz.
   Plăcerea s-a metamorfozat. E ceva ciudat, ce n-am mai trăit până acum. E o combinaţie interesantă, între fizic, psihic şi câteva sentimente absolut fantastice. De ale căror existenţă habar n-aveam. Dar, ai avut tu grijă să le scoţi la iveală. Am suferit atât de mult până să te găsesc, că acum îmi vine să plâng de fericire, îmi vine să ţip de bucurie, să te strâng mai tare ca niciodată în braţe şi să-mi ating buzele de fruntea ta, părinteşte.
   Am uitat cum e să scrii un text lung. M-am rezumat la câteva idei. Criza de inspiraţie e mai deasă, asta şi pentru că iubirea e mai intensă. Şi totuşi, e ca un vis devenit realitate. E exact de ce aveam nevoie. Nu-mi pare rău şi nu regret. Ba dimpotrivă! Te iubesc!!!

   Şi acum, după ce sper că ai înţeles stările astea, aş vrea să citeşti în continuare un text de dragoste. Câteva rânduri dictate de un suflet înnebunit de o fată cu ochii căprui, pentru acelaşi suflet mare.

   În camera goală, fata recita ceva în portugheză. E fix acea limbă imposibilă, despre care ai impresia că o cunoşti, parcă ai rupe câteva cuvinte, însă imposibilul apare la fiecare propoziţie terminată. Uşa s-a deschis mai mult singură. E fum, mult fum de la ţigările stoarse cu sânge rece dintr-un pachet galben. Pe masă mai stau doar un pahar de vin pe jumătate gol, două pixuri şi o foaie albă. Pe ea scrie doar două cuvinte. Nu e deloc greu de înţeles, sunt litere mari, majuscule: „te iubesc”. Subtil. Parcă aruncată la fileu, păşeşte în camera imensă, unde doar lumina de la un vechi felinar îşi mai face datoria. În rest, într-un colţ ofilit de timp, aşteaptă în continuare un pat dezordonat. Venea după o noapte terifiantă. „Ce faci?”, a fost prima reacţie. Până la urmă, normală. „TE IUBESC”, apoi capul a căzut pe masă, peste foaie, peste pixuri, trimiţând paharul de vin pe jos, în infinitul cioburilor. Se aruncă peste pat, în timp ce vedea vag, parcă mai mult prin vis, cum trupul fetei cădea aiurea. Se ducea spre nicăieri, se grăbea cu o furie nebună către lemnul ud şi tare. Care n-avea milă. Brusc, izbucni în lacrimi. Era prea mare durerea. Dobora absolut totul în cale, până şi conştiinţa oarbă. Se ridică, dădu să facă doi, trei paşi, apoi o ajunse din urmă. Acum, cei doi stăteau şi priveau tavanul. Apoi, ochii se împreunară. Se intersectau subit într-un punct ales în comun. Îşi căutau un loc stabil, undeva în suflet. Era tare ciudat ca după atâtea seri petrecute împreună până dimineaţa în zori, durerea să se instaleze chiar şi în trupurile infailibile. Soarta râdea cu gura până la urechi de naivitatea sinistră, instalată în mintea puerilă.
   Fata mai încercă ceva în portugheză. Dar parcă nu mai avea farmecul de altă dată. În acel moment, printre acele silabe rostite dintr-un adânc de suflet pierdut pe fundul mării, o luă de gât, cu un gest. Un gest la care nu mai apelase de foarte mult timp.
   Este o atmosferă apăsătoare. Până şi timpul s-a schimbat. Părea să nu mai aibă aceeaşi răbdare conjugală. Se făcuseră promisiuni, se ataşaseră dorinţe, nu putea fi deşertăciune. În toate aceste momente suspendate, trupurile erau mai apropiate ca niciodate. Aproape că era unul singur. Până şi buzele secătuite de pasiune se atingeau, la fel ca altă dată. Nu mai era loc pentru vorbe. Visul devenise realitate. Din nou. Plăcerea prinsese forme tangibile. Era la fel ca înainte.
   Fumul invadase încăperea din toate unghiurile, toate colţurile erau arestate. În toate aceste clipe, desprinse de realitate, acţiunea continua în acelaşi pat dezordonat. Se termina, la fel cum începuse. Era ca şi când ar spune, la fel ca prima oară, cuvintele magice...   

PS: Acestui text îi lipseşte un titlu. Te las pe tine să îl alegi. Eu TE IUBESC!!!

MAAT –


1 comentarii:

vioreld spunea...

Ce frumos :x

Trimiteți un comentariu