Viziunea este o imagine ce declanşează emoţii şi entuziasm. Viziunea mea asupra vieţii se schimbă de la o zi la alta. De ce? Pentru că nu sunt aceleaşi momente, aceleaşi persoane, aceleaşi timpuri care să mă menţină constantă. Percepţiile vizuale mi se transformă imediat în imaginar, dorinţele îşi fac simţită prezenţa...Lucrurile nereale sunt combătute de cele reale, imaginarul de vizual, simţitul de necesitate.
Lucrurile mărunte fac viaţa să fie mai interesantă, mai atractivă, mai frumoasă. Acestea se dovedesc a fi câteva viziuni din viaţa importante, ce mă fac de fiecare dată să tremur numai gândindu-mă la ele. Totul pare dintr-o dată ciudat, starniu, schimbat, iar apoi realizez că totuşi fac parte dintr-o lume rea.
Clişee, însă acestea îmi hrănesc sufletul. Imaginarul se pare că bate realul. Şi nu contest, din contră, îmi place. În puţine cuvinte, toate par a defini acea psihologie a vieţii cotidiene de care sunt dependentă. Totul constă în a vedea dincolo de cuvinte, de fapte, de mine...A avea acea viziune despre viaţa care să complacă minţii. Fără acest "must have" sensul vieţii dispare, evaporându-se într-un neant al amintirilor părtinitoare.
Până la urmă în ce constă a povesti despre acele imagini ce declanşează emoţii? Eu cred că totul se rezumă la a trăi intens fiecare clipă, la a strânge cele mai frumoase amintiri, la a satisface mintea cu sufletul, şi invers, la a exista prin viziuni din viaţă.
2 comentarii:
Multumesc frumos :* Imi place tare mult :3
Ai dreptate! Conteaza sa ne bucuram de lucrurile marunte. De multe ori, uitam sa traim in prezent, visam la un viitor incert sau regretam un trecut nici pe departe perfect. E trist!
Trimiteți un comentariu