Traim sau supravietuim?

O societate plina de mediocritate si indiferenta. Un popor pe cale de disparitie. Un neam cu o istorie uitata prin negura problemelor de supravietuire. Copii nascuti pentru a fi uitati. Parinti care lupta in zadar. O mentalitate menita sa aspire la miracole imposibile. Oare vom ajunge undeva?

Stau si ma gandesc din ce in ce mai mult unde a ajuns tara noastra. Cat de mult este atat ea, cat si noi, muritorii de rand, exploatati pana la epuizare de sistemul defect pe care tot noi il consideram a fi un bun lider de urmat. Traim din ce in ce mai greu si devenim tot mai disperati prin grija zilei de maine. Muncim mai bine de 8 ore pe zi, ne obosim a maximum si cu ce ne alegem? Oare cum sa traim mai bine? Oare goana dupa bani si dupa un trai decent ne face sa fim mai buni? Cum putem sa supravietuim in aceasta societate devenita iluzie pentru aspirantii unui viitor extraordinar?

Sunt multe intrebari, prea putine raspunsuri. Prea putine genii pentru a lupta impotriva dezastrului. Prea multe fete ascunse sub mastile marinimoasei vointe de a ajuta poporul. Prea putina putere si mult prea multa oboseala psihica.

Timpul nu mai este demult aliatul nostru. Nu mai este cel care rezolva problemele existentiale. Acum este doar fiecare pentru el. Rautatea a devenit lider de audienta, iar competitia devine tot mai acerba. Ma intreb oare unde vom ajunge sa traim, caci Romania nu se mai poate numi acasa. Cei mai multi aleg sa treaca granitele tarii din acelasi motiv: banii. Indiferent de ceea ce fac si cum se descurca, tara de origine devine doar un loc pentru petrecerea unui concediu sau a sarbatorilor. Realitatea in care traim este prea crunta pentru urmasii nostri. Devine din ce in ce mai vizibil acest lucru, insa multi nu vor sa accepte.

Traim doar cu o farama de speranta, crezand ca o data la 4 ani se mai poate schimba ceva. Greu de crezut acest lucru. Supravietuim doar prin compromisuri extreme care ne afecteaza tot pe noi. Degeaba cerem solutii sau recuperarea demnitatii. Acum puterea este mult prea afectata de extazul oferit de banii castigati din nimic, in timp ce muritorii de rand se sufoca prin munca adevarata si cinstita. In loc sa ne traim viata, ajungem sa ne luptam pentru supravietuire in conditii contaminate de rautate si egoism.

No place to run

Te trezesti intr-o zi oarecare plin de ura si nesiguranta. Te gasesti captiv intr-o lume orbita de coruptie si promisiuni false. Ai vrea sa fugi, dar nu ai unde. Iti doresti o schimbare in bine, insa vremurile iti ofera doar alternativa de stagnare la un mediu constant si ramai contemplat in negura dorintelor.

Comuniunea cu ceilali se transforma brusc in negarea celui apropiat si in rautatea ce devine din ce in ce mai competitiva. Nu poti sa aspiri la mai mult, intrucat nici tara nu te ajuta. Ramai sa meditezi la cat de bine ar fi in alta parte, ce bine o duc unii si asa trece timpul. Din pacate, nu trece in favoarea ta. Nici macar in favoarea urmasilor tai. Viata e din ce in ce mai dura, iar incercarile tale de a remedia sistemul prin proteste stradale sunt in zadar. 

Fuga ar fi singura solutie, insa posibilitatea financiara te impiedica de multe ori sa ajungi sa o poti face. Sanatatea deja este in punctul culminant si te vezi din nou captiv in acest sistem deplorabil. Nici macar visele nu te mai ajuta, poate doar o mica speranta ca va putea fi altfel in viitor. Poate va exista un bine, insa nu sti daca tu il vei mai apuca. Nu sti daca generatiile viitoare vor intelege greul prin care iti duci intreaga existenta patata de greselile altora. 

Conspiratia celor din jur te impiedica sa te vezi la un alt nivel. Nu mai ai rabdare si vrei cu tot dinadinsul sa pleci, sa evadezi din sistem. Te lovesti de o birocratie imposibil de trecut, uneori. Te opresti din cauza suportului financiar prea mic pentru capacitatile si aptitudinile tale. Oare vei putea vreodata scapa din stransoarea tarii care mai mult se declina in fata coruptiei si a negijentelor celor care o conduc?

Cine apuca sa plece va fii cel mai fericit. Din pacate, nu multi au acest noroc. Multi raman sa fie torturati de patroni sau de stat printr-o munca neapreciata si neplatita la adevarata valoare. Si de aici pornesc multe discutii pe care nu vreau sa le dezvolt. Ideea e ca Romania a coborat de mult sub asteptarile mele, iar solutia de a pleca de aici devine din ce in ce mai constructiva.