Am ales Brasovul

     Ce faci atunci cand vrei o schimbare radicala in viata ta? Atunci cand vrei sa te stabilesti intr-un loc care ti se potriveste nevoilor tale? Te muti, simplu. Eu am facut-o acum 1 an si jumatate, cand m-am mutat la Brasov. Adevarul este ca nu am stat mult pe ganduri si nici nu aveam prea multe optiuni. Nu mai vroiam sa lucrez si sa tot sper ca voi primi banii intr-o zi si nici nu mai vroiam sa ma plafonez mai mult decat eram.

     Am vrut o schimbare radicala. Am vrut sa o iau de la zero cu totul (oricum eram nevoita sa o iau de la zero). Asa ca, m-am trezit intr-un oras mare, in care nu cunoasteam multe locuri, nici macar sa ajung la ele. Am colindat zile intregi in descoperirea maretului univers ce urma sa-mi fie casa pentru totdeauna.

     Nu a durat mult pana mi-am gasit si un job. Unul de care aveam nevoie, mai mult nevoie de bani. Bineinteles, existau mai multe oportunitati, dar am ales sa ma opresc, pentru ca obosisem sa tot merg la interviuri. 

     Brasovul acum imi este casa in care imi doresc sa locuiesc toata viata. Acum, daca as vrea sa evadez din acest oras, as prefera strainatatea. Dar, deocamdata sunt fericita aici. Urmatoarea schimbare va fi cumpararea unei case, ca doar nu o sa stau in chirie toata viata. Scumpe mai sunt locuintele la munte! :-) 

     M-am acomodat repede in Brasov, chiar recomand orasul pentru toata frumusetea lui, pentru oamenii calzi (chiar daca acum este ger afara), pentru oportunitatile pe care le ofera in materie de job-uri si nu numai. Eu mi-am gasit locul, renuntand la casa parinteasca pentru un viitor frumos. Si sincer, chiar e fain aici, ca sa o dau pe vorba ardeleneasca la final. Oricum, va astept in orasul de poveste, in caz ca vreti si voi sa faceti o shimbare. Mai bine ger, decat agomeratie (cum este in Bucuresti). Iar obiective turistice se gasesc mereu, asa ca de plictiseala nu se moare in oras.
     Sunt multe de povestit despre mutarea mea in acest oras, dar ideea esentiala sper ca ati inteles-o.

     Asa arata Brasovul acum, ca sa va fac putina pofta de munte...

Sursa foto: f64.ro

Dor de naveta

     A trecut un an si jumatate de cand m-am mutat la Brasov. Nu regret nicio secunda ca am facut pasul acesta. Dimpotriva. Cred ca daca nu il faceam ma plafonam mai mult decat eram la momentul respectiv. Nu mi-au iesit planurile din punct de vedere al job-ului, insa restul au mers conform asteptarilor.

     Ceea ce ma face melancolica uneori este dorul de a face naveta cu trenul, asa cum afacut-o ani buni. Mi-e dor de acea perioada. Mi-e dor sa alerg ca o nebuna dupa singurul tren care ma scotea din satul de care fugeam zilnic, mi-e dor sa adorm pe canapelele murdare, mi-e dor sa "merg cu nasul", pentru ca nu aveam bani de un bilet intreg, mi-e dor de oamenii cu care faceam naveta si atatea nebunii.

     Mi-e dor de idilele pe care le vedeam zilnic in gara parasita din Tragoviste, de frica pe care o aveam atunci cand mergeam cu acceleratul, desi nu aveam voie decat la personal.

     Mi-e dor de discutiile matinale de pe la 5 dimineata cu colegii de naveta, mi-e dor de inatarzierile trenurilor si inghetatul prin gara si de nervii pe care ii aveam.

     Mi-e dor de povestile oamenilor din tren, de necunoscutii cu care am creat o prietenie datorita navetei. Mi-e dor de toate astea. Mi-e dor sa bantui liceul la 6:30 dimineta, fiind prima care ajungeam, din cauza orarului trenului si ma lua somnul pe banca pana cand ajungeau colegii

     De curand, ruta Targoviste-Pietrosita este functionabila din nou. Asta m-a facut sa-mi fie dor, pentru ca atunci cand au intrerupt-o, s-au taiat si legaturile dintre noi, navetistii. Acum, fiecare dintre noi suntem in locuri diferite, legatura dintre noi fiind aproape inexistenta.

     Au fost cei mai frumosi ani ai adolescentei mele. Fara prea multi bani, uneori chiar deloc, dar plini de amintiri si intamplari nemuritoare.