Ceva nou

     Stres maxim. Agitatie pana la extrem. Nervi intinsi si dezvoltati de priviri agere. Nedumerire psihica. Oboseala mentala, dar si fizica. Mereu aceeasi persoana, subsemnata.

     Greu de descris si de aratat ce simt, oricand si oricui. Dar, atunci cand o fac, nu este de dragul de a face asta. Daca nu exista intelegere si vizibilitate asupra sentimentelor demonstrate prin cele mai mici gesturi, atunci eu nu am ce cauta acolo.

     Ce imi este clar, in acest moment este reprezentat de ceea ce sunt eu cu adevarat. M-am pierdut la un moment dat, insa simt ca am revenit la starea initiala si la persoana de care eram mandra. Ei bine, asa o sa fie si de acum inainte. De ce? Pentru ca nu mai pot fi "manuita" la infinit, iar eu sa-mi pierd identitatea. Daca nu este ceea ce vreau, caut in alta parte. Cam pe asa ceva se bazeaza subconstientul meu. Dar, pe langa asta mai exista si subtitlitatea faptelor care ma insusesc. 

     Nu sunt perfecta, nici nu vreau si nici nu am de gand sa incerc. Ceea ce sunt acum am fost dintotdeauna, insa m-am pierdut pe un drum gresit ales inca de la inceput. Da, normal ca regret. Insa, decat sa vreau sa dau timpul inapoi, mai bine aleg sa merg mai departe asa cum trebuie sa fiu cu adevarat. Zilele trecute citeam ce am scris la sectiunea "Despre mine" si mi-am dat seama ca nu eram pe cel mai bun fagas al vietii, asa ca hotararea devine o decizie permanenta.

    

     Sunt sigura ca vor exista si alte regrete si alte lucruri sau persoane care imi vor impiedica bucuria vietii, insa eu stiu ca sunt puternica, mult mai puternica decat ar crede oricine. Nu pot sa spun ca nu sunt oarecum mandra de mine si de ce am facut/fost in ultimii ani, insa am observat ca nu imi este bine pe niciun plan. Cum trebuie sa impac "si capra si varza", nu mai pot astepta inca alti ani ca sa ma hotarasc. Stiu ca acum este momentul, iar pe acesta nu-l voi ignora. Am dat la o parte mai multe bucati din mine care ma compuneau perfect, dar nu a fost greu sa le regasesc si sa refac greselile. Mult spus greseli, as spune mai mult inconstienta devenita perseverenta, chiar si cand nu trebuia.

     Ceea ce am fost nu am uitat. De fapt, eram eu cu alta personalitate ce nu ma definea. Nu mai pot sa fiu ce vor altii, trebuie sa traiesc exact cum imi doresc eu. Asa ca, o sa las deoparte lacrimile si sensibilitatea pentru a redeveni puternica si increzatoare. Stiu ca pot, de accea astern aici aceste ganduri. Stiu ca si vreau, altfel nu as gandi asa. Si mai stiu ca voi rani multe persoane prin aceasta hotarare, dar prefer sa nu mai iert greseli imperdonabile si dezamagiri cruciale. Prefer sa adun tot ceea ce mi se potriveste si sa fac alegerea corecta care imi va schimba viitorul la un moment dat.

     Pana atunci, ceea ce gandesc acum nu mai sunt doar la stadiul de mentalitate, devin fapte din ce in ce mai plauzibile cu fiecare cuvant ce-l scriu acum. Atat pot sa spun: cum ne asternem asa dormim. Mai bine sa gandim inainte sa ne asternem, pentru a dormi asa cum vrem. Aaa...si inca ceva. Cu totii meritam ceva mai bun, mereu va fi asa, indiferent de situatie!  Chiar daca voi fi judecata, indiferenta imi va fi aliata principala. Atat!