Assignation...

    Aceiași ochi, aceeași privire, aceleași simțuri, aceleași atingeri, același tu...aceeași eu. Pare încă neadevărat, dar sentimentele spun altceva. Sunt încă în stadiul de rememorare și de revenire la realitate. Sunt încă nedumerită și tot nu cred că se poate întâmpla asta. De aceea am vrut să aștern câteva dintre sentimentele ce nu-mi dau pace și tot alarmează inima.

     Sunt incă pierdută în acea clipă, pe care aș reface-o la infinit. Sunt încă pierdută în acea privire, nici măcar inspirația nu m-a lasat. Mai ales că ceea ce mi-am dorit mai mult s-a împlinit. Da, sunt oarecum plină de viață, la fel ca acum mult timp, când aveam ceea ce am și acum.

     Îmi e destul de greu să explic ce simt...chiar al naibii de greu. Pot să spun că e o combinație între a vrea și a simți ce vreau. Chiar nu pot sa-mi exprim așa cum ar trebui sentimentele, nici nu sunt bună să fac asta. Eu doar fac, dacă e bine, înseamnă că nu greșesc, iar dacă nu e bine, eu tot o fac. Așa sunt eu, de neînțeles și plină de mister și imperfecțiune și alte defecte, care mă definesc.

     Și totuși, nu e aceeași inspirație ca odinioară. De data asta, gândul este mult mai matur și mai plin de abstracte creații, pe care nimeni nu le va afla vreodată. De ce? Pentru că nu sunt atât de deschisă precum o carte. Și da, prefer să rup pagina, decât să o dau mai departe. Și da, m-am schimbat. Si da, simt la fel ca si atunci intensitatea dorinței de a avea ceea ce vreau.

     Nu mai sunt naivă, însă nici prefacută sau intimidată de aparențe. Nu, sunt un alt om, iar cineva există lângă mine pentru a vedea asta. Doar o persoană. Restul, pot să zic doar că aparențele înșeală, cât mă privește pe mine.

     Am auzit că indiferența doare, ei bine, da, m-a durut mult și prefer să nu întorc cu aceeași monedă. Însă, modalitați sunt multe, iar eu o voi alege pe cea mai aspră, murdară și dureroasă. Nu sunt rea și nu am fost. Prefer să zic ca sunt realistă și mai plină de viață ca oricând. Aveam nevoie de un stimul și l-am găsit. 

     Așa că, un sfat bun în momentul de față, ar fi că niciodată nu suntem ceea ce părem, suntem ce alegem să fim, iar eu, acum, sunt eu. Așa cum trebuia să fiu mereu, iar asta nu se va mai schimba niciodată. Pentru că sunt hotărâtă să am ce vreau, cu orice preț.

     Aceleași sentimente vor dăinui și se vor păstra, așa cum trebuie.

 Semnat,  Ballykissangel