Sunt chiar în momentul în care trebuie să iau o pauză. De la tot. Să nu mai am parte de absolut nimic şi, mai ales, de nimeni. Aş vrea să stau pur şi simplu şi să privesc cum trec anii pe lângă mine.Cum se tot agită toţi ca să aibă tot ce e mai bun.
Tot ce îmi trebuie acum este o mare pauză de publicitate. Dar, acea pauză de care nu te plictiseşti. Acea pauză care îţi place. Serios acum, chiar am nevoie de odihnă psihică. Am obosit să tot încerc să tot încerc şi să nu reuşesc. Am obosit să tot plâng. Am obosit să nu mă asculte nimeni.
Nu am mereu dreptate, însă de multe ori îmi doresc măcar sa fiu ascultată. Viaţa este dură cu mine. Şi chiar o merit. Am înţeles că nu voi plăti niciodată îndeajuns pentru tot răul făcut odinioară. De asta sunt sigură. Cu toate astea, vreau o pauză de care să profit şi în care sa nu fiu deranjată. Minuni nu mai există pe pământ. Sunt doar oameni ce par a fi semeni. Cu toţii ne dorim răul unul altuia. Nu vom fi niciodată pe aceleaşi unde.
Strig după ajutor!!! Strig îndurerată după milă... Vreau să am parte de fericire si iubire. Atât! Dacă nu. adio! Dacă nu am aceste două lucruri esenţiale, pentru ce să mai lupt? Aşadar, o să iau o pauză mai lungă. Mai mult pentru a-mi da seama dacă mai merit ceva bun...
Ceva nesemnificativ pentru unii, dar important pentru mine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu