Constrangeri nocturne

Singuratatea este atat de apasatoare.    Atmosfera extrem de incarcata. Desi nu este nimeni in jurul ei, aglomeratia din suflet o apleaca. Pletitudinea de griji apasatoare sunt prea multe pentru ea. Oare cat mai poate duce si ea? E un simplu om ce poara zi de zi aceleasi probleme. Problemele ce parca nu se mai termina. Din contra, persista si se acutizeaza.

Continua sa caute acea luminita salvatoare. O vede in ochii lui, insa el este prea departe. Mai mult sufleteste, decat fizic. Cauta salvarea in jur. Nu e nimeni. Zgomotele de afara ii perturba  gandurile nocturne. Se intrezareste doar lunima ochilor lui. Acei ochi mirifici ce i-a capturat intreaga ei existenta. Ce rost ar mai avea lumea daca el nu ar mai fi ? Ar fi inutila, fara pic de insemnatate. Ce om ar mai fi ea fara el ?

Intrebarile  acestea, fara raspuns, de altfel, ii nelinistesc psihicul. Se simte fara putere. Doreste ca el sa-i aline durerea. Durerea pe care el nu o vede, nu o simte, nu-si da seama de ea. II este frig. Se simte neputincioasa in fata vietii. Este de neconceput unde a ajuns. De ce ? Nici ea nu stie. Nu poate realiza cum si de ce. Vrea sa se intoarca in timp, macar pentru o clipa, pentru a vedea unde a gresit. Cel putin, asa crede ea. Ca a gresit foarte mult.

Timpul trece mult prea repede, iar noaptea aceasta pare de nesfarsit. Asta pentru ca a ramas singura. Duce batalia asta doar ea. Sprijinul neconditionat a pierit in negura vremurilor bune. Binele a disparut din viata ei. A ramas alaturi de pahare goale si scrumiera plina. E constienta ca ea este de vina. Dar, realitatea este alta. Cea pe care  nu o poate accepta. El nu a plecat din vina ei. El a plecat pentru ca a vrut alt drum.

In toiul noptii, cand doar picaturile de ploaie se mai aud, ea este pe punctul de a incepe o mare zarva. Simte ca este prea liniste, ca lumea nu se mai agita. Vrea agitatie, vrea galagie, vrea multa galagie. Muzica de pe fundal o acapareaza si o transforma intr-un om insetat de suferinta. Vrea sa sufere. Nu numai psihic. Vrea sa sufere fizic. Acum nu o poate opri nimeni. Este doar ea.

A sosit momentul ei. Poate in alta viata va fi mai fericita. Aici se sfarseste drumul ei spre nicaieri. Aici in locul lor. Ea a incercat, insa dorinta nu i-a fost indeplinita. Soarta a impins-o catre calea cea mai necinstita de a sfarsi.

Sfarsitul tragic o gaseste inconjurata de lume. Asa cum si-a dorit. Degeaba. Ea nu mai poate fi salvata. Este impacata si dusa acolo unde ii este cel mai bine.