Singuratatea este atat de apasatoare. Atmosfera extrem de incarcata. Desi nu
este nimeni in jurul ei, aglomeratia din suflet o apleaca. Pletitudinea de
griji apasatoare sunt prea multe pentru ea. Oare cat mai poate duce si ea? E un simplu om ce poara zi de zi aceleasi probleme.
Problemele ce parca nu se mai termina. Din contra, persista si se acutizeaza.
Continua sa caute acea luminita salvatoare. O vede
in ochii lui, insa el este prea departe. Mai mult sufleteste, decat fizic.
Cauta salvarea in jur. Nu e nimeni. Zgomotele de afara ii perturba gandurile nocturne. Se intrezareste doar
lunima ochilor lui. Acei ochi mirifici ce i-a capturat intreaga ei existenta.
Ce rost ar mai avea lumea daca el nu ar mai fi ? Ar fi inutila, fara pic
de insemnatate. Ce om ar mai fi ea fara el ?
Intrebarile
acestea, fara raspuns, de altfel, ii nelinistesc psihicul. Se simte fara
putere. Doreste ca el sa-i aline durerea. Durerea pe care el nu o vede, nu o
simte, nu-si da seama de ea. II este frig. Se simte neputincioasa in fata
vietii. Este de neconceput unde a ajuns. De ce ? Nici ea nu stie. Nu poate
realiza cum si de ce. Vrea sa se intoarca in timp, macar pentru o clipa, pentru
a vedea unde a gresit. Cel putin, asa crede ea. Ca a gresit foarte mult.
Timpul trece mult prea repede, iar noaptea aceasta
pare de nesfarsit. Asta pentru ca a ramas singura. Duce batalia asta doar ea.
Sprijinul neconditionat a pierit in negura vremurilor bune. Binele a disparut
din viata ei. A ramas alaturi de pahare goale si scrumiera plina. E constienta
ca ea este de vina. Dar, realitatea este alta. Cea pe care nu o poate accepta. El nu a plecat din vina
ei. El a plecat pentru ca a vrut alt drum.
In toiul noptii, cand doar picaturile de ploaie se
mai aud, ea este pe punctul de a incepe o mare zarva. Simte ca este prea
liniste, ca lumea nu se mai agita. Vrea agitatie, vrea galagie, vrea multa
galagie. Muzica de pe fundal o acapareaza si o transforma intr-un om insetat de
suferinta. Vrea sa sufere. Nu numai psihic. Vrea sa sufere fizic. Acum nu o
poate opri nimeni. Este doar ea.
A sosit momentul ei. Poate in alta viata va fi mai
fericita. Aici se sfarseste drumul ei spre nicaieri. Aici in locul lor. Ea a
incercat, insa dorinta nu i-a fost indeplinita. Soarta a impins-o catre calea
cea mai necinstita de a sfarsi.
Sfarsitul tragic o gaseste inconjurata de lume.
Asa cum si-a dorit. Degeaba. Ea nu mai poate fi salvata. Este impacata si dusa
acolo unde ii este cel mai bine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu