Aparențele înșală!

     Oamenii sunt greu de mulțumit, indiferent de situație. Oamenii sunt dificili, irascibili și alte calități mai greu de definit. Nu e ușor să trăiești înconjurat de oameni. Ai vrea să ai acel loc al tău, să domini teritoriul și să deții supremația. Ei bine, asta e greu de realizat. Pentru că, intr-o zi te trezești că vrei să ai pe cineva lângă tine cu care să bei cafeaua de dimineață, cu care sa vorbești tot felul de prostii și tâmpenii, cu care să te uiți la un film horror sau un meci și alte chestii pe care te-ai săturat să le faci de unul singur. Da, e ok să stai o perioadă liniștit și ferit de fiarele din jurul tău, insă nu este tocmai potrivit ființei umane.

     Omul niciodată nu este pe deplin impăcat cu gândul că le are pe toate. Vrea mai mult și mai mult. Ajunge să le aibă, dar cu cine să le împărtășească? Ehh, atunci devine complicată situația.

     Uneori, nu ne dăm seama că avem pe cineva care ne susține necondiționat și care vrea în schimb doar puțina afecțiune. Nu ne dăm seama ca dăm cu piciorul la cele mai mari șanse pe care ni le poate oferi viața. Temelia unei aventuri începe repede, dar se și destramă mai repede. Pe când, temelia unei relații serioase si sincere, se construiește greu, se menține din ce în ce mai greu și se transformă in familie foarte greu. 

     Dar, ce ne facem atunci când avem totul, din punct de vedere material și sentimental, iar dintr-o dată, totul ni se scurge printre degete? Ne punem tot felul de întrebări și tot încercăm să vedem unde am greșit de totul s-a ruinat in halul ăsta. Aici apare și mentalitatea unui om matur, însă nu foarte copt la minte. Devine din ce în ce mai neunoscătoare această lume pe care credeam că o cunoaștem foarte bine.

     Apoi, vedem că am avut incredere în cine nu trebuia, de fapt. Că am oferit cele mai importante clipe și nu numai, cuiva căruia nu merita nici măcar o privire. Gândim în ansamblu apoi fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare detaliu. Prea târziu, răul a fost făcut cu atâta meticulozitate și am fost duși de nas în cel mai mare stil.

     Ne întrebăm, oare am meritat să ni se întâmple asta? Oare ce am făcut rău ca să merităm asta? Ei bine, nu putem să răspundem la astfel de întrebări, insă putem să reținem esențialul: niciodată nu trebuie să ne incredem în persoanele de lângă noi fără a avea maximă încredere, iar atunci când avem, să fim atenți să nu se vadă acest lucru, întrucât se poate profita la maxim de noi din cauza asta.

     Așadar, viața este plină de surprize, mai mult neplăcute uneori. Tot ce contează este să avem încredere mai intâi în noi, apoi în restul lumii. Nu se știe niciodată când ”ne putem fura căciula” unul altuia, fără să ne dăm seama.