De data asta cu resentimente...

     Viata mi-a oferit mai mult rau decat bine. La un moment dat, ma obisnuisem. Pot sa spun ca imi era de ajuns ce aveam. Adica, mai nimic. Dar, mie imi convenea. Apoi, m-am incapatanat sa vreau mai mult. Sa-mi vreau binele. Alta prostie mai mare nu puteam sa fac?! Da, prefer sa-mi fie rau, pentru ca stiu ca asta imi este soarta, decat sa-mi fie 5 minute bine, apoi sa urlu de suferinta.

     Am avut parte de bine, de fericire si de iubire acum 1 an. Nu a durat mult. Desi ma asteptam sa dureze, macar de data asta, mai mult, chiar o vesnicie, nu a durat. Da, aveam planuri de viitor cu tine. Aveam sperante, pe care intr-o seara de noiembrie mi le-ai spulberat. Nu am suportat niciodata sa fiu mintita si inselata. Culmea, am iertat astea si inca mult mai multe. 

     Ce e iubirea? Nu se poate explica acest cuvant, insa se poate simti. Da, iubire este atunci cand exista atractie din punct de vedere fizic, mental. Atunci cand exista planuri de viitor, si nu spuse aiurea. Atunci cand vrei sa te trezesti langa persoana aceea si sa adormi in bratele ei. Atunci cand, in felul tau, ii arati ca este totul pentru tine. Atunci cand, in felul tau, ii spui cele doua cuvinte. Nici prea des, dar nici prea rar. 

     Am facut aceste lucruri si inca mai multe pe langa. Am daruit iubire si am primit in schimb respingere, minciuna si alta in locul meu...de fapt, altele. Am iertat, am trecut peste. De ce? Pentru ca eu te consideram jumatatea mea. Da, in mintea mea prostuta si copilareasca, asa te consideram. Ce e ciudat, ca inima nu a incetat niciodata sa te iubeasca si sa imi aduca aminte sa nu renunt la tine. In schimb, tu ai renuntat. Poate sunt un copil, dar nici macar un copil nu merita sa fie tratat asa. 

     Cu toate astea, eu continui sa tin la tine. In continuu stau si scriu si nu ma mai opresc. Simt ca explodez de atatea lacrimi. Simt ca parca ma ia valul... Nu stiu cum e sa traiesti fara persoana pe care o iubesti cel mai mult. Da, poate pare bizar si abstract ce spun, insa sufletul mei este prea insangerat si plin de gloante oarbe pentru a mai reusi sa se intoarca la viata.

     La final, iti voi cere sa te uiti in oglinda si sa iti aduci aminte de toate momentele in care m-ai ranit. Pe alea frumoase le pastrez eu, tu nu le meriti. Amintirile alea le voi pastra mereu. Nu voi mai aminti numele tau nicaieri, numi voi mai aduce aminte numele tau in fata celor cunoscuti. Dar, noaptea, cand te asezi cu capul pe perna, gandeste-te la faptul xca felul meu de a te iubi a fost unul sincer si pur. Nu uita noaptea aceea in care ne-am aruncat cuvintele pe hartie si ne-am detasat de restul lumii.

     Acum, iti spun doar ADIO! Tu vei ramane mereu M###tzu meu... Nu ma uita!

Semnat,

A ta fosta pe vecie Andreea.

P.S. Atunci cand ne vom intalni peste multi ani, vreau sa te vad la fel ca si pana acum. Acelasi de care m-am indragostit. Take care! I will always love you, my love!

P.S. 2 Scuze ca nu am pus diacritice, asa cum iti place tie, insa viteza de a scrie si lacrimile nu mi-au permis.