BIROCRAŢIE, BIROCRAŢIE ŞI IAR, BIROCRAŢIE!

      M-am angajat de două săptămâni şi două zile şi am dat cu subsemnatul de 'nşpe mii de ori, mi-am învăţat datele din buletin mai bine ca niciodată şi am început să vorbesc mai repede decât o făceam de obicei. Întrucât nu este de glumă unde lucrez, actele trebuie semnate şi completate cu foarte multă grijă. 

     Am dat semnături să-mi ajungă tot anul şi încă nu am terminat. Abia sunt la început. Urmează un examen la Bucureşti, plus o săptămână de cursuri la Sibiu. Evident, sunt foarte încântată de ceea ce fac şi am de gând să-mi continui treaba în cele mai favorabile condiţii. Deocamdată, mă descurc mai greu cu timpul (de aceea nu am mai scris atât de des pe blog), însă peste două săptămâni voi avea mai mult timp liber şi voi reveni cu articole tocmai bune de citit. 

     Revenind la birocraţie, am observat că nu poţi face absolut nimic fără să dai cu subsemnatul. Până acum mi se părea foarte enervant, însă acum îi înţeleg pe oamenii pe care îi tot acuzam că, chiar şi pentru o banală adeverinţă, trebuie să fac o cerere. Nu este de joacă cu documentele importante. 

Dar aşa, fie între noi, pe secretare tot nu le iert :D

     În decursul celor două săptămâni de când m-am angajat, am dat peste 100 de telefoane, am facut 70 de sondaje (la telefon şi pe teren) şi am avut întâlniri cu tot felul de oameni cărora trebuia să le vorbesc pe înţelesul lor, pentru a mă face înţeleasă. 

     Deşi birocraţia ne omoară, am început să-i mai înţeleg rostul, chiar dacă uneori prea se exagerează.