Un an...şi o zi

     Abia astăzi am realizat că ieri s-a împlinit un an de zile de când am început să scriu pe acest blog. Mă uitam pur şi simplu la arhivă, apoi mi-am dat seama că a trecut un an. Wow!!! Un an! 

     Pot spune că am crescut foarte mult în ceea ce priveşte felul în care scriam la început şi cum scriu acum. Am avut parte de multe satisfacţii din partea blogosferei. 

     Am reuşit să mă ţin de treabă şi să nu-mi ascund niciodată sentimentele şi părerile. Am scris cu sufletul, am scris sincer, am scris de bine, am scris de rău, am condamnat, am lăudat, am apreciat, am publicat exact ce am vrut. Sunt mândră de munca depusă în acest an de zile, 146 de postări.. 

     Mi-am făcut prieteni minunaţi prin intermediul blogului. Am câştigat premii, concursuri. Am arătat exact cum sunt, fără perdea. Nu am obligat niciodată pe nimeni să-mi citească ceea ce scriu, însă numărul zilnic de vizitatori unici (destul de mare) mereu m-a bucurat. 

     Voi scrie în continuare cu aceeaşi plăcere, aceeaşi bucurie, dar şi cu aceeaşi ură. Mă înclin în faţa celor care îşi răpesc din timp pentru a-şi arunca o privire asupra muncii mele. Mă înclin în faţa celor care au apreciat cu adevărat că nu este o muncă uşoară să menţii un blog. Mă înclin în faţa voastră, a prietenilor mei,  cei care m-aţi încurajat şi ajutat să nu mă opresc din scris. Am băut împreună, am fumat, am râs, am plâns. Cu siguranţă nu mă voi opri aici.

     În final, vreau doar să mulţumesc tuturor celor care îmi citesc blogul şi îşi dau cu părerea asupra articolelor. "Fără Resentimente" înseamnă foarte mult pentru mine. Nu voi înceta să scriu, să fiţi siguri!