Deeply

     Camera plină de fum şi pahare de cafea murdare. Scrumiera este deja plină cu chiştocuri din care se mai ridică fumul de la câteva ţigări nestinse bine. Tu intri uşor pe uşă, fiind deja obişnuit cu această atmosferă în care mă afund zi de zi. Nu spui nimic, doar te aşezi lângă mine în pat şi mă săruţi pe frunte. Îţi aprinzi o ţigară şi mă priveşti cu aceiaşi ochi de care m-am îndrăgostit. 

     Privindu-te atentă retrăiesc acea zi, cea care ne-a schimbat vieţile amândurora şi care ne-a adus în acest moment. Nu s-a schimbat nimic între noi, avem aceeaşi pasiune în priviri şi aceeaşi dorinţă trupească.  

     În fundal auzim melodia mea preferată la care plâng de fiecare dată când o ascult. Eşti atent cu mine şi îmi ştergi lacrimile care parcă ascund o poveste tristă ce o retrăiesc. Nu îmi ceri explicatii, doar mă strângi la pieptul tău şi mă săruţi pe creştetul capului. 

     Eu îţi şoptesc la ureche singurele cuvinte de care vreau să fii sigur şi de care să nu te îndoieşti niciodată: "Te iubesc!". Nu îmi răspunzi, dar sclipirea din ochii tăi mi-a fost de ajuns să mă conving că şi tu simţi la fel şi, mai ales, că mă crezi. 

     Nu stai mult pe gânduri şi mă iei repede de mână şi mă scoţi afară din cameră, spunându-mi doar atât: Hai să fugim în lume!". Nu ezit nicio clipă, merg cu tine până la capătul lumii, dacă este nevoie. 

     Merg doar cu tine...

Ficţiune...

     P.S. Melodia despre care am spus este cea pe care am ascultat-o în timp ce am scris articolul, CARGO-Dacă ploaia s-ar opri.