La fel ca toţi adolescenţii din jurul meu, în timpul liceului mi-am exprimat de nenumărate ori dorinţa de a termina cât mai repede acea perioadă de 4 ani. Parcă eram obsedată de acest gând. Ceea ce m-a determinat să mă gândesc tot mai mult la evadarea din lumea liceului a fost colectivul din care făceam parte. Evident, profesorii au avut şi ei rolul lor negativ. Aducând vorba de colegii mei, să spunem că au fost ok, dar nu îndeajuns. Am avut mereu impresia că eram pentru ei (pe lângă alţii câţiva) doar cea care îi ajuta la lucrări, teze şi tema gata făcută.
Prietenii au fost, recunosc. Am avut câteva fete de care m-am apropiat mai mult, dar totuşi lipsea ceva, piperul care făcea relaţia să fie excelentă. Abia la final mi-am dat seama că au trecut anii mult prea repede, iar timpul nu mi-a dat ocazia să fiu altfel.
Am avut parte de clipe frumoase în timpul liceului. A fost perioada care m-a format ca om şi în care mi-am dat seama de ceea ce vreau să fac în viaţă. Amintirile din timpul liceului îmi vor rămâne întipărite în minte şi suflet, pentru că până la urmă am luptat ca să ajung la un bun sfârşit.
2 comentarii:
Eu inca sunt la liceu, dar pot sa'ti spun ca mi se pare ca trece destul de repede...cel putin anul trecut iti spun sincer ca nu mi'am dat seama cand a trecut:|
Sfatul meu e sa profiti la maximum de aceasta perioada, indiferent de colectivul din care faci parte. Nimic nu se compara cu viata de liceu.
Trimiteți un comentariu