miercuri, 1 august 2012

Contrast

     Camera goală. Pustiu şi linişte. O adiere de vânt alungă câteva gânduri chinuitoare pe fereastra larg deschisă. Nimic nu e obişnuit într-o atmosferă obscură. Ultima lumânare încă mai ţine aprins sufletul demult închis. Apusul a adus un ultim moment de linişte şi îngândurare. Împrejur toţi au dispărut, lăsând noaptea să se desfăteze în locul mai devreme perturbat de zgomote nebune. În sfârşit liberă. Sufletul se poate dezmierda în voie alături de tine. Ai apărut. Deşi întuneric, îţi zăresc ochii privindu-mă. Totul a devenit magic. Suntem două firi care nu suportam ziua, noaptea fiind cea mai prielnică inimilor noastre.
     Este minunat. Porţi acelaşi parfum care, la adierea vântului, umple camera de mireasmă. Un moment de tihnă, un moment de regăsire. Te apropii, te ating. Eşti la fel, îţi simt bătăile inimii. Emoţie. Chiar dacă nu vorbim, fiecare gest şi privire sunt ideale. Nu trebuie să se termine aşa repede. De ce durează atât de puţin noaptea? Chiar aşa, profităm. Orice clipă este importantă. Nimic nu aduce mai multă fericire. Simt siguranţa din braţele tale. Nu te mişca, ţine-mă strâns! Clipă de neuitat.  Este perfect. Te simt şi îmi dau seama că eşti totul. Nimeni altcineva nu deţine controlul, doar tu. Dependenţă. De noapte, de aer…de tine. Suntem minunaţi. Două inimi bătând în liniştea nopţii. Adormim îmbrăţişaţi. Te privesc în vis şi te observ zâmbind. Mă trezesc la tine în braţe. Parcă a durat o eternitate noaptea asta. Lumina mi te înfăţişează minunat. 
     Totul s-a năruit, iar noi trebuie să reluăm cursul vieţii cotidiene, plină de obstacole şi nelinişti. Noaptea este refugiul nostru, ascunzătoarea perfectă. 
Ficţiune!

2 comentarii:

Madutzu spunea...

nu e deloc fictiune... :)

Andreea Tincu spunea...

@Madutzu
A fost...acum nu mai e.

Trimiteți un comentariu