Fiecare chip are povestea lui

     A trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Timpul a fost in mare parte vinovat, apoi schimbarile care au aparut in viata mea. Poate a trecut prea mult timp, as zice. Dar nu imi pare rau. Pana la urma, scrisul si pofta de scris nu vor disparea din viata mea. Nici macar inspiratia  nu m-a abandonat. Poate nu o sa mai scriu la fel de bine sau la fel de intens, insa in acest moment al vietii mele consider ca este mai mult decat ok. 

     Uneori imi lipsesc serile petrecute in fata laptop-ului in care scriam fara oprire. Insa, viata nu este asa cum ti-o planifici. Fiecare articol pe care l-am scris pana acum ascunde diverse trairi si povesti pe care mi le amintesc cu mare drag. Este exact ca si in cazul oamenilor pe care ii intalnesti de-a lungul vietii. Fiecare chip are povestea lui cu care te uimeste de fiecare data cand o auzi. 

     In ultimul timp am cunoscut oameni minunati care m-au surprins prin povestile lor ascunse. Unele amuzante, altele pline de tristete si durere. Suntem cu totii diferiti, chiar daca incercam uneori sa "copiem" comportamentul celor din jur. Si asta fara motiv.

     Enigmele ascunse sub chipurile angelice mi se par intrigante si destul de atragatoare. Tristetea si fericirea sunt trecatoare, insa povestile raman nemuritoare. Nu problemele cotidiene ne omoara. Timpul este cel care ne joaca feste si ne face cel mai mult rau. Dorinta de a avea mai mult timp pentru orice devine prea insetata, prea arzatoare. Iar in privinta asta nu putem face nimic. 

     Vad in fiecare zi pe oameni obositi si neputinciosi in fata timpului care nu iarta pe nimeni. Am auzit foarte multe povesti de viata. Povesti care credeam ca sunt posibile doar in filme. Din pacate, toate au destula tristete incat sa afecteze chipul frumos de altadata al fiecaruia.

     Ce bine ar fi sa poti face un dus rece si sa o iei de la capat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Dar, daca am face asta nu am mai avea ce sa povestim, nu?