sâmbătă, 13 decembrie 2014

Welcome to my world!


    O lume nebună, plină de răutate, dezamăgiri, eșecuri, răzbunare și...iubire. E ciudat cum se pot contopi atâtea trăiri într-un singur trup - suflet. Plin de amărăciune și creație. Nu există o definiție exactă a tuturor sentimentelor ce dezarmează acest suflet. Uneori indiferent, mereu părtaș la durere. E trist cum poate deveni un simplu suflet abandonat printr-o simplă vorbă.  
  
    Este întuneric, prea mult chiar. Doar o forță divină mai susține echilibrul ce coincide cu existența zilnică. Și mai ciudată este că nici măcar acea luminița nu se mai zărește. Se aud doar voci care țipă cu disperare, dispreț și răutate. Toate invocă iadul cotidian. Nimic mai mult. Nici măcar o fărâmă de speranță nu mai apare. Nici măcar o privire de bun rămas. Nimic. Totul s-a transformat într-o negură a vieții demult apuse. Totul a dedvenit un carusel al necazurilor. 
  
    Odată, era armonie, fericire, încredere și înțelegere. Acum, doar ură, dispreț și răutate. Ba chiar și indiferență. De ambele părți, bineînțeles. Evident, acest suflet suferă în tăcere. Se ascunde în treburile zilnice de privirile cruțătoare ce sfâșie bucată cu bucată fiecare parte a corpului.  
  
    Oare ar mai conta pentru cineva dacă acest suflet s-ar sfârși fără premeditare sau s-ar ascunde în altă lume necunoscută, dar la fel de rea? Totuși, o ascundere nu ar prinde rău deloc. Atât cât să fie înțeles măcar puțin. Atât cât să se înțeleagă dezamăgirea și distrugerea pas cu pas a întregului suflet. Oare? 
  
    Sincer, nu cred. Vorbind la modul personal, nu există aceste variante deloc plauzibile. Nici nu poate dispărea subit și nici nu se poate ascunde temporar. Până la urmă, a face față tuturor problemelor înseamnă a te maturiza. Înseamnă a putea trăi într-o lume atât de meschină și falsă pentru totdeauna. 
  
    Ceea ce este cu adevărat dureros pentu acest suflet este că cei mai apropiați au fost cei care l-au ucis. Cei în care avea încredere totală și permanență au fost cei care s-au răzbunat fără milă. Ceea ce este de urmat este tăria de a continua în condiții precare, umile și disperate. Forța de a trăi fiecare zi cu o fărâmă de speranța în inimă și în minte, datorită unei iubiri imense oferite de un străin care s-a dovedit a fi alesul. 



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu