Imprevizibilul ce duce spre nicaieri

     Viata, de altfel a tuturor, nu este ceva sigur. Este precum o melodie noua careia nu ii sti versurile, ritmul. Este precum o bomboana careia nu ii sti gustul. Insa, ea merita incercata, traita, rezervata. Miscarile continue ce ne imobilizeaza mintea si sufletul sunt imprevizibile. Niciodata nu ne confruntam cu ceea ce vrem. Neasteptatul apare atunci cand gustul vetii pare placut. Evidenta vietii este dusa catre culmile necunoscutului. 

     Nimic nu este bun daca nu este si rau. Ajungem sa constientizam perfectiunea, insa nu o ajungem. Toate actiunele noastre controlate, chiar si necontrolate ne fac a fi ai nimanui. Suntem nimic in fata tuturor, chiar si a noastra. Mereu ne dorim altceva. Ne dorim noul in vietile noastre murdare, patate de pacate. Suntem mici, insa ne dorim sa ajungem mari. Dumnezeu ne este alaturi, insa noi nu acceptam asta.

     Fiecare dintre noi isi doreste sa atinga punctul culminant de care sa se lege intreaga noastra existenta umana. Lumea inconjuratoare ni se pare diferita, rea si buna. Noi unde ne incadram? Oare vom ajunge undeva cu aspiratiile noastre inutile, uneori? Trebuie, insa drumul este foarte lung, foarte greu si presarat cu griji, nevoi si neputinta.

     La tot pasul apare imprevizibilul ce ne da inapoi. Trebuie sa luptam, sa stim cum sa castigam. Lumea a fost facuta cu un scop. Noi poate inca nu l-am descoperit. Nu este prea tarziu. Niciodata nu este tarziu pentru a continua lupta contra timpului. Luptam chiar si impotriva noastra. Suntem mereu in contradictie cu ceea ce vedem, cu ceea ce ne dorim.

     Atingerea suprematiei duce catre o declinare in suflet. Duce catre mici esecuri ce le consideram dezastre. Niciodata nu suntem multumiti de ceea ce suntem, ceea ce devenim. Vrem mai mult si mai mult. Vrem imposibilul. Involuntar, ne facem rau chiar noua insine. Ceilalti asista da distrugerea noastra psihica. Mentalitatea se schima de la ceas la ceas. Ajungem fiinte cersetoare de viata. Vrem sa traim, insa nu stim cum. Vrem sa fim simpli oameni, dar cu aspiratii marete. Vrem totul sau nimic. Se ajunge la imposibil, chiar daca nu acceptam asta. Partea buna este ca inca traim.