Te-am regăsit...eşti la fel de minunat, iar acum eşti al meu. Am strâns atâta timp în mine iubirea pentru tine, iubirea adevărată ce nu a dispărut, doar a stat ascunsă. Am ochii în lacrimi, dar tu nu ştii de ce, crezi doar că e de la fumul de ţigară. Te privesc atentă, iar tu te apropii de mine şi îmi închizi gura cu un sărut...Niciodată nu ţi-a plăcut să te cert şi să vorbesc mai mult decât tine.
Camera călduroasă şi lumina mai deloc fac ca noi să ne apropiem şi mai mult. Nu avem limite, nu există un punct de oprire între noi. Suntem făcuţi unul pentru celălalt. Hainele sunt doar un impediment în calea sentimentelor noastre.
Acum suntem doar noi doi, feriţi de restul lumii, acea lume care este împotriva noastră, pe care noi o detestăm cel mai mult. Fericirea nu constă în cuvinte. Cuvintele se şterg din mintea noastră. Faptele şi sentimentele care ne aduc mereu împreună ne diferenţiază de restul lumii.
Îmbrăţişările tale sunt cel mai bun medicament, săruturile tale sunt drogul de care sunt dependentă...tu eşti acum cu mine, asta contează. Astfel de momente sunt rare între noi, dar în acelaşi timp unice.
Chiar dacă ştiu că a doua zi nu vei mai fi lângă mine, mereu îţi ofer sinceritatea mea de a te iubi pentru totdeauna. Acum...acum te am. Nimeni nu poate stinge ceea ce construim de fiecare dată când ne întâlnim. Suntem unici în iubire...
Ficţiune...din nou.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu