Ştiu că nu ar trebui să vorbesc despre asta...despre trecut...dar mi-a picat în mână scrisoarea de la tine, de când eram împreună. Şi nu m-am putut abţine să nu o citesc din nou şi să îmi aduc aminte de acele vremuri. Acum, amândoi ne-am schimbat foarte mult, dar aş vrea acele vremuri înapoi pentru o clipă. Eram mică, iar tu ştiai să ai grijă de mine. Nu pot decât să îţi mulţumesc că m-ai învăţat cum să păşesc pe tainele iubirii. M-ai ajutat enorm şi îţi sunt recunoscătoare că nu mă urăşti pentru felul în care ne-am despărţit, tu neştiind adevăratul motiv nici acum. Acum sunt fericită. Dacă aş putea să dau timpul înapoi nu aş face-o, pentru că asta ar însemna să nu am acum lângă mine o persoană minunată. Dar sunt convinsă că şi el ştie să mă aprecieze aşa cum sunt, aşa cum m-ai acceptat şi tu! Dacă apuci să citeşti asta, adu-ţi aminte de vremurile în care eram aşa timizi şi ne strângeam în braţe de frig...şi mai ţi minte când am văzut apusul atât de minunat? Eu da. Îţi doresc numai bine pentru că eşti o persoană specială!
Imagine deviantART
Postări
2 comentarii:
E bine ca ai trecut totusi peste si ca poti spune ca daca ai avea sansa nu ai da timpul inapoi:) Pentru asta chiar te felicit si ma bucur:)
@ Zdwuby
Nu regret trecutul, daca nu ar fi fost toate momentele mai putin neplacute nu as putea spune acum ca in sfarsit s-a intors roata si soarele a vrut sa rasara si pe strada mea.
Trimiteți un comentariu