Which way?

     Dacă cineva m-ar pune să aleg un drum dintre acestea 3, cu siguranţă nu aş putea alege hotărâtă. Şi asta pentru că:

       - în viitor - nu am nicio şansă, nu vreau să ştiu unde voi ajunge. Vreau doar să trăiesc şi să vină totul pe neaşteptate, chiar dacă uneori mai umblu şi eu la soarta care nu prea îmi este alături. Viitorul mi-l văd undeva foarte departe şi neclar. În momentul de faţă nu sper la un viitor strălucit, date fiind condiţiile în care trăim. Să mai existe şi speranţa că mâine va fi mai bine? Sper.

         - în trecut - m-aş întoarce mereu. Dar nu pentru că aş vrea să schimb ceva ce nu mi-a reuşit. Doar pentru simplul fapt că au fost câteva momente petrecute alături de persoane dragi mie şi aş vrea să mai trăiesc acele momente la nesfârşit. Trecutul nu este acea perioadă pe care o regret, din contră, dacă nu aveam trecutul atât de "zbuciumat" astăzi sigur nu aveam acelaşi comportament. Eram cu siguranţă alt om. Nu am un trecut atât de urât, dar cel care e m-a ajutat să ajung să trăiesc acum alături de persoane la care nu aş renunţa niciodată.

        - prezentul - deşi îmi doresc să fie într-o altă societate, rămân doar cu voinţa şi cu visele. Urăsc acest prezent mizerabil. Oamenilor, treziţi-vă şi daţi-ne exact ce căutăm! Acea linişte şi siguranţă pe care o dorim atât de mult încât suntem în stare să renunţăm la tot ce avem, chiar şi la propria viaţă. Măcar să ne fie bine aşa. Pentru mine prezentul nu are niciun sens, îl trăiesc aşa cum este. Dacă trebuie să îndur atâtea pentru a avea tot ce îmi doresc, sunt dispusă să merg mai departe. Dar îmi garantează mie cineva că prezentul merită trăit? Iar după cum se poate observa, prezentul staţionează.

Ca o concluzie: Viitorul meu e cu faţa spre trecut!