Prietenie masculină

     Dintotdeauna am  avut lângă mine mai mulţi prieteni de gen masculin. Mi se pare mult mai ok să vorbesc cu un băiat, decât să am lângă mine o fată care mai mult critică fără rost şi vorbeşte total diferit de ceea ce vreau eu să aud. Bărbaţii sunt altfel, îi admir. Prefer chiar şi hainele bărbăteşti.. Îmi place să am în prejma mea mai mulţi băieţi decât fete. Ceea ce îmi place la ei este că atunci când au o dispută, rezolvǎ totul la un pahar de bere. Iar mie îmi place berea. Cu siguranţă, în cazul fetelor este total diferit, răzbunarea este pe primul loc. Urăsc feminismul exagerat. Cu băieţii mă înţeleg mult mai bine, iar fetele cu care credeam că am o relaţie totuşi bună s-a adeverit a fi mai mult de aparenţǎ.
     De exemplu, am întrerupt legătura cu câţiva amici, iar după ceva timp am reluat-o. Nu mi-au reproşat niciodată de ce nu am mai dat un semn de viaţă, ci am început să ne spunem ce am mai făcut cu vieţile noastre. În schimb, cu fetele s-a întâmplat invers. Reproşurile au curs minute în şir. Acesta a fost un experiment pe care l-am făcut pe pielea mea.
     Prefer să stau înconjurată de băieţi sinceri în esenţă, decât fete sincere în aparenţă.