Scrisoare

Nemuritoarea suferinţă

     Încă o zi din umila viaţă fără sens şi speranţă. Încă 24 de ore de chin şi agonie. Încă o zi de trăit. Mâine aş vrea să nu mai fiu părtaşă la aceste clipe deloc minunate şi frumoase. Mâine aş vrea să te văd cum plângi pentru că m-ai pierdut. Pentru totdeauna, de data asta. Şi o spun public, nu mă mai feresc să dezvălui adevărul. Nu mă mai ascund în fata măştii ce o port de câteva luni bune.De ce să ne mai scundem? De ce să nu ştie toată lumea adevărul?

     Să ştie toţi cum am trăit într-o minciună ce credeam că se poate remedia. Cineva mi-a spus odată să nu dau niciodată înapoi, însă eu am fost şi sunt oarbă. Mi-am ascultat inima, nu mintea. Cum poţi să spui atât de uşor acele vorbe pline de otravă pentru mine? 

     Sunt conştientă că te-am pierdut, în sfârşit am sentimentul ăsta. Dureros, foarte dureros. Îl simt cu adevărat şi nu mai pot crede altceva. Nu mai pot nega faptul că este extrem de greu să depăşesc momentul critic. Acum sunt pe muchie de cuţit. Un pas greşit şi voi cădea în prăpastia morbidă a suferinţei. Sunt sacadată şi plictisită de cei din jur. Singurătatea îmi este cel mai bun prieten acum. Vreau doar să fiu singură şi să nu mai ştiu de mine, de nimic.

     Unii îmi spun că nu are rost să vărs lacrimi, să sufăr. Că trebuie să merg mai departe cu capul sus. Ceea ce nu ştiu ei este că sufletul meu a murit şi la fel şi inima, cu întreaga existenţă. Când ai plecat de lângă mine, mi-ai luat totul. Iar eu, fără să mai am un scop şi suflet, nu mai pot trăi. 

     Creaţia divină devine tot mai pierzătoare în faţa acestei lumi pătate de păcate. Suntem oameni, păcătuim. Iertarea nu o vom avea niciodată. Numai Dumnezeu te mai poate ierta, eu nu o mai pot face. Nu mai pot trece peste această umilinţă. De data asta nu mai întorc capul către tine. De data asta nu mă mai întorc în aceleaşi locuri în care am petrecut cu tine momente unice şi de neuitat

     Lipsită de inspiraţie, de vlagă şi de viaţă îndrăznesc să scriu aceste ultime rânduri, care sper că te vor face să simţi măcar un sfert din ce simt eu acum. Nu mai cred în iubire, nu voi mai avea încredere în bărbaţi. Sper  să îţi realizezi ţelurile în viaţă şi să mă uiţi. Nu am fost decât o pată neagră asupra sufletului tău, asupra vieţii tale deja construită aşa cum vrei tu. Am îndrăznit să te fac să vezi realitatea, dar am fost blamată. Am îndrăznit să te cunosc, dar am fost dată la o parte. Povestea mea poate fi asemănata cu a mai multor. Ce nu este demn pentru umila mea existenţă, este faptul că eu nu credeam că tocmai tu vei face asta.

     Nimeni nu mai poate atinge coarda sensibilă a sufletului meu, nimeni nu mai poate face ca trupul meu să fie plin de incantaţii divine. Nimeni nu mă mai poate face fericită. Sunt sigură că vei spune acum că o să existe cineva, cândva care va putea să reînvie sufletul meu. Ei bine, afla că nu. Eu nu mai pot face din nou aceleaşi lucruri. Eu nu mai pot fi din nou Eu. 

     În ultimul moment de respiro, când sunt sigură că vei plânge, îţi spun ADIO. Lacrimile tale nu mai sunt sincere, sunt false. Aşa cum eşti şi tu. Un om fără scrupule şi fals. Voi pleca cu inima împăcată că în tot acest timp nu am făcut altceva decât să-ţi ofer dragoste adevărată. Tu m-ai învinovăţit pentru faptul ăsta, în loc să apreciezi că există cineva care a reuşit să te înţeleagă şi să te iubească aşa cum eşti. 

     Nu mai pot continua, chiar dacă îmi ies cuvintele atât de repde. Nu mai pot exista aşa. Sper că eşti fericit că ai scăpat de o povară foarte grea, adică de mine. ADIO PENTRU TOTDEAUNA!!!

Semnat: Anonim (o fată ce încă mai există într-un colţ al camerei, aşteptând să te întorci la ea). 

De-ar dura dragostea...

Prizonierul sufletului tău

Ce nu ne doboară, ne-ntăreşte

   Ăsta e un text despre suflet. Mai bine spus, despre suflete pereche. Crezi în ele? Eu refuz să răspund, pentru că ceea ce trăiesc nu se compară cu nimic. Cu absolut nimic dintr-un trecut funebru. O aiureală blamată de suflete, povestită pe ritmul melodiilor vechi, grele. Dar bune, în orice caz.

   Plăcerea s-a metamorfozat. E ceva ciudat, ce n-am mai trăit până acum. E o combinaţie interesantă, între fizic, psihic şi câteva sentimente absolut fantastice. De ale căror existenţă habar n-aveam. Dar, ai avut tu grijă să le scoţi la iveală. Am suferit atât de mult până să te găsesc, că acum îmi vine să plâng de fericire, îmi vine să ţip de bucurie, să te strâng mai tare ca niciodată în braţe şi să-mi ating buzele de fruntea ta, părinteşte.

   Am uitat cum e să scrii un text lung. M-am rezumat la câteva idei. Criza de inspiraţie e mai deasă, asta şi pentru că iubirea e mai intensă. Şi totuşi, e ca un vis devenit realitate. E exact de ce aveam nevoie. Nu-mi pare rău şi nu regret. Ba dimpotrivă! Te iubesc!!!

   Şi acum, după ce sper că ai înţeles stările astea, aş vrea să citeşti în continuare un text de dragoste. Câteva rânduri dictate de un suflet înnebunit de o fată cu ochii căprui, pentru acelaşi suflet mare.

   În camera goală, fata recita ceva în portugheză. E fix acea limbă imposibilă, despre care ai impresia că o cunoşti, parcă ai rupe câteva cuvinte, însă imposibilul apare la fiecare propoziţie terminată. Uşa s-a deschis mai mult singură. E fum, mult fum de la ţigările stoarse cu sânge rece dintr-un pachet galben. Pe masă mai stau doar un pahar de vin pe jumătate gol, două pixuri şi o foaie albă. Pe ea scrie doar două cuvinte. Nu e deloc greu de înţeles, sunt litere mari, majuscule: „te iubesc”. Subtil. Parcă aruncată la fileu, păşeşte în camera imensă, unde doar lumina de la un vechi felinar îşi mai face datoria. În rest, într-un colţ ofilit de timp, aşteaptă în continuare un pat dezordonat. Venea după o noapte terifiantă. „Ce faci?”, a fost prima reacţie. Până la urmă, normală. „TE IUBESC”, apoi capul a căzut pe masă, peste foaie, peste pixuri, trimiţând paharul de vin pe jos, în infinitul cioburilor. Se aruncă peste pat, în timp ce vedea vag, parcă mai mult prin vis, cum trupul fetei cădea aiurea. Se ducea spre nicăieri, se grăbea cu o furie nebună către lemnul ud şi tare. Care n-avea milă. Brusc, izbucni în lacrimi. Era prea mare durerea. Dobora absolut totul în cale, până şi conştiinţa oarbă. Se ridică, dădu să facă doi, trei paşi, apoi o ajunse din urmă. Acum, cei doi stăteau şi priveau tavanul. Apoi, ochii se împreunară. Se intersectau subit într-un punct ales în comun. Îşi căutau un loc stabil, undeva în suflet. Era tare ciudat ca după atâtea seri petrecute împreună până dimineaţa în zori, durerea să se instaleze chiar şi în trupurile infailibile. Soarta râdea cu gura până la urechi de naivitatea sinistră, instalată în mintea puerilă.

   Fata mai încercă ceva în portugheză. Dar parcă nu mai avea farmecul de altă dată. În acel moment, printre acele silabe rostite dintr-un adânc de suflet pierdut pe fundul mării, o luă de gât, cu un gest. Un gest la care nu mai apelase de foarte mult timp.

   Este o atmosferă apăsătoare. Până şi timpul s-a schimbat. Părea să nu mai aibă aceeaşi răbdare conjugală. Se făcuseră promisiuni, se ataşaseră dorinţe, nu putea fi deşertăciune. În toate aceste momente suspendate, trupurile erau mai apropiate ca niciodate. Aproape că era unul singur. Până şi buzele secătuite de pasiune se atingeau, la fel ca altă dată. Nu mai era loc pentru vorbe. Visul devenise realitate. Din nou. Plăcerea prinsese forme tangibile. Era la fel ca înainte.

   Fumul invadase încăperea din toate unghiurile, toate colţurile erau arestate. În toate aceste clipe, desprinse de realitate, acţiunea continua în acelaşi pat dezordonat. Se termina, la fel cum începuse. Era ca şi când ar spune, la fel ca prima oară, cuvintele magice...   

PS: Acestui text îi lipseşte un titlu. Te las pe tine să îl alegi. Eu TE IUBESC!!!

– MAAT –

Evoluţia blogging-ului

La început, blogging-ul a fost creat doar pentru schimbul de idei şi păreri, iar evoluţia acestuia a fost destul de lentă în România, faţă de alte ţări.

Cu timpul, blogging-ul a cunoscut noi oportunităţi, de la crearea de comunităţi online până la o nouă modalitate de publicitate.

Atunci când spunem „publicitate” ne gândim la advertoriale şi cum reuşesc companiile să-şi listeze site-ul pe primele locuri în motoarele de căutare. Dacă este nevoie să facem, din nou, o comparaţie, România sta destul de slab la acest domeniu, fiindcă termenul de „advertorial” nu este prea cunoscut.

Multe companii, când sunt contactate de bloggeri care le oferă publicitate online prin această metodă, refuza categoric orice fel de colaborare, în primul rând, pentru faptul că nu ştiu cu ce se mănâncă această nouă oportunitate.

În America, aceasta a ajuns cea mai utilizată metodă de a promova o companie sau produsele acesteia. Publicitatea pe internet a depăşit, în sondaje, publicitatea la televizor.

Cu trecerea anilor, s-au deschis nenumărate platforme pentru blogging, fiecare oferind ce e mai bun pentru a atrage oameni pe platformă, iar subiectul acesta îl voi dezbate mai pe larg.

O dată cu crearea mai multor platforme a apărut şi competiţia, iar în felul acesta, providerii caută de fiecare dată să aducă ceva nou, atractiv şi folositor pentru un blogger.

Dar fiecare platforma are plusuri şi minusuri, vorbind despre: popularitate, design, compatibilităţi widget-uri, „căpătarea” de pagerank şi altele.

Evoluţia unui blogger constă în crearea unui content de calitate dar şi promovarea conţinutului prin diferite metode. Cea mai folosită metodă de a promova content-ul unui blog îl reprezintă distribuirea pe reţelele de socializare.

Astăzi, întâlnim pe Facebook diferite grupuri create pentru bloggeri pentru a-şi promova conţinutul.

Dar blogging-ul nu a rămas doar în acest punct, ci a devenit şi o modalitate de cunoaştere a unor noi oameni şi astfel, multe prietenii s-au legat între bloggerii romani.

Mulţumesc Andreea pentru că mi-ai oferit oportunitatea de a scrie acest articol pentru blogul tău şi îţi urez succes în tot ce îţi propui să faci.

Eu sunt Dragomir Mihai-Viorel şi sper să vă placă ceea ce am scris. Vă pup :*

5 reguli de aur pe care ar trebui să le respecte un website profesional

După o creştere meteorică, website-urile au devenit piatra de temelie a tot ceea ce înseamnă online, locul în care utilizatorii găsesc informaţii relevante despre brandurile pe care le prefera.

Cum comerţul s-a mutat de la magazinul de proximitate pe internet, un website profesional nu mai este demult un moft, ci un must pentru orice afacere care se respectă. Cum orice întreprinzător îşi doreşte o prezenţă online proaspătă şi funcţională, crearea unui website profesional devine o prioritate.

      Ce te faci însă atunci când se pune problema să alegi website-ul potrivit pentru afacerea pe care o dezvolţi şi firma care să se ocupe cu crearea lui? Pentru a limpezi puţin apele, iată care sunt cele 6 reguli de aur pe care ar trebui să le respecte orice website profesional.

1.      Designul este primul prag al unui website profesional, prima impresie pe care şi-o fac utilizatorii online despre afacerea pe care o reprezintă. Iată de ce un website profesional trebuie să afişeze un aspect atractiv din punct de vedere vizual şi o interfaţă user-friendly pentru vizitatori.

2.      Un website prea încărcat poate deveni mai greu de răsfoit, iar elementele de animaţie realizate în Flash vor prelungi simţitor durata de încărcare a site-ului. În acest caz, regulă de aur devine: Less is more.

3.      Înainte de a începe efectiv realizarea unui website profesional, orice web developer trebuie să-şi pună cap la cap o strategie. Ceea ce se traduce printr-o schemă şi o hartă a site-ului. Acest pas va face navigarea pe site mult mai intuitivă pentru utilizatorii online, care vor răsfoi un site bine închegat şi vor urma linkuri funcţionale.

4.      Un website nu este vreo pagină dintr-o enciclopedie, ci un portal creat special pentru vizitatori. De aici regula conform căreia un website profesional trebuie să fie interactiv. Şi asta 24 de ore din 24. Opţiunea de chat, pagina de contact, precum şi prezenţa unei hărţi interactive sunt elemente pe care ar trebui să le conţină orice site bine făcut.

5.      Un conţinut relevant îi va face pe utilizatori să aleagă afacerea ta în detrimental competitorilor. Iată de ce textul şi videoclipurile de pe website ar trebui să reflecte în proporţie de 100%  identitatea brandului pe care îl reprezintă.

Dacă te decizi să angajezi o firmă care se ocupă cu servicii web design, atunci trebuie să ai în considerare aceste lucruri. Avem un site interactiv, atractiv din punctul de vedere al designului. Care este următorul pas? El trebuie să fie uşor de găsit de segmentul de vizitatori cărora li se adresează. Iată de ce SEO a devenit în ultimii ani un element-cheie în realizarea unui website profesional.

Indiferent dacă îţi doreşti un site corporate, unic şi atractiv sau minimalist şi aerisit, ţinând cont de aceste reguli de aur, vei obţine website-ul care să reflecte întocmai identitatea brandului pe care îl dezvolţi.

Uleiuri Esenţiale din Plante

Fie că vorbim la parfumurile pe care le emană, fie că ne referim la acţiunea lor benefică asupra organismului, uleiurile esenţiale sunt un produs valoros care nu trebuie să lipsească din casele noastre.

Uleiurile extrase din plante medicinale sunt astăzi promovate pe întregul mapamond. Ele sunt folosite atât intern, cât şi extern, în tratarea sau ameliorarea a diverse afecţiuni. Sunt renumite pentru capacitatea de a susţine echilibrul fizic şi emoţional. În general, sunt folosite în cosmetică de versiune naturală. Majoritatea produselor de înfrumuseţare de tip „homemade” create astăzi pentru femei conţin astfel de uleiuri care previn din surse vegetale. Ne referim atât la plante exotice, cât şi la plante medicinale universal valabile.

Aromaterpie

Putem vorbim despre Aromaterapie, ramură care propune uleiuri esenţiale din plante exotice, cum ar fi Lavanda, Eucaliptul, Palmarosa sau Ylang-Ylang. Toate aceste extracte parfumate sunt un veritabil adjuvant natural în inducerea unei stări de bine, de prospeţime şi vitalitate. Avem propuneri din zeci de surse de arome, una mai deosebită decât cealaltă. Iubitorii de aromaterapie pot alege dintr-o gama bogată de uleiuri esenţiale pentru uz casnic. Dacă preferi ceva soft sau nostalgic, te sfătuim să foloseşti arome că mentă, scorţişoară, lămâia, rozmarinul, lemnul de trandafir, muşeţelul, arborele de ceai sau geranium.

Beneficii Terapeutice

Uleiurile esenţiale au deja faima lor în ceea ce priveşte aportul în sănătatea pielii. Graţie substanţelor conţinute, uleiurile din plante pot acţiona la nivelul pielii pentru a-i reda elasticitatea sau tonicitatea pierdute.

Pantofii de Mireasă: Tendinţe Vechi şi Noi

Rochia de nuntă este de departe elementul-cheie de fashion pe care îl caută toate miresele, de la cele tradiţionale până la cele moderne. Excepţie de la regulă fac doar cele din categoria de femei care sunt îndrăgostite în mod exclusiv de pantofi.

Dorinţa de a găsi ceva unic şi potrivit cu stilul lor vestimentar este singurul criteriu după care se ghidează astăzi miresele noastre. În materie de pantofi de mireasă, magnetul care atrage privirile este cu siguranţă tocul Sunt multe magazine de încălţăminte online de unde le puteţi cumpăra.

Pantofi fără toc

De remarcat este faptul că se poartă acum toate tipurile de tocuri, începând cu cele clasice, medii şi încheind cu cele de tip „cui” sau platformă. De credeţi sau nu, pantofii de mireasă cu talpa joasă au ajuns şi la noi. Este o modă acerbă să porţi pantofi eleganţi fără toc. Care dintre doamnele de vârsta a treia a mai auzit de pantofi de seară fără nici un pic de înălţime?

Ei bine, nu trebuie să vă miraţi foarte mult de această nouă tendinţă, dat fiind faptul că tocurile înalte sunt deja subclasate de cele joase şi medii în rândul celor mai tinere domnişoare. Mireasa care apreciază confortul în egală măsură cu eleganţa va căuta întotdeauna ceva uşor de purtat. Tocurile minuscule apărute recent fac un interesant contrast cu platformele şi tocurile „stiletto” care au fost la modă până nu demult. Ele sunt ideal pentru seara, atunci când mireasa doreşte să danseze, şi să se mişte liber printre mesele invitaţilor.

Guest-post – Jurnaliştii la microfon

     Nu ştiu alții cum sunt (cum ar zice un mare povestitor român), dar pentru mine încă mai contează ce facultate face fiecare. Habar n-am cât de utilă este efectiv o facultate unui om, dar după părerea mea o facultate trebuie judecată şi din alte puncte de vedere. Eu o analizez acum din punct de vedere blogosferic. Blogosferic, ce facultăți sunt reprezentate:

• Politehnică , foarte multă politehnică. Fără să am ceva cu ei, este o proporție prea mare față de alte facultăți. Iarăşi, fără să am ceva cu ei, dar e o chestier de gust personal: nu prea-mi plac blogurile inginereşți. Faptul că ei se descurcă mult mai uşor la partea tehnică, deci au “ambalajul” mai bun, nu face blogurile lor mai calitative. Mai arătoase da, mai bine aranjate da, mai calitative nu.
•  Următorii, ca număr de bloguri, sunt economiştii. Ei sunt cei care visează că au găsit nişa căştigătoare. Vor scoate bani din acel blog, se vor îmbogăti (rapid) din el. Din acest motiv dintre ASE-işti majoritatea au blog nişat, direct pe domeniu propriu, unde în cel mai bun caz găseşti advertoriale de 2 euro. Asta dacă nu a fost abandonat după 2 luni…
• Locul 3, deşi ar trebui să fie locul 1, sunt studentii de la Jurnalism şi comunicare. De ce zic că ar trebui să fie locul 1? Păi bloggingul e un soi de jurnalism. Pe viitor jurnalismul clasic, “de print”, va dispărea aproape definitiv şi irevocabil. Nu mă bucur, nu plâng, doar constat.
• Reprezentanti de la facultăti de psihologie, sociologie, filosofie ori drept sunt foarte putini. De ce habar n-am.

    Legat de facultate, vorbeam acum câteva zile cu o bloggeriță ce este studentă la jurnalism la Bucureşti. Ea susținea că blogul a fost făcut ca şi temă de seminar la facultate. La care eu eram: uau, deci pe tine facultatea te-a încurajat să-ți faci blog. La mine facultatea s-ar fi bucurat nespus dacă mi-aş fi şters blogul. Facultăti şi facultăti.

     Nu zic că unii ar fi mai buni decât altii ca bloggeri. E chestier de gusturi ce-ti place să citeşti. E vorba că de multe ori îmi dau seama cam de unde vine fiecare. După stilul de a scrie, bineînteles Unul e mai sec şi ingineresc, altul e mai aplecat spre detalii. Dacă mă refer strict la acest blog, pe care scriu, din capul locului mi-am dat seama că proprietara lui este studentă la Jurnalism. Jurnalism, nu comunicare. Sunt chestii obiective, dar şi chestii subiective, pe care le simti  şi de care-ti dai seama doar după ce ai citit multe bloguri. Dacă-mi place blogul ei? Păi asta o să zic la mine pe blog cât de curând: ce-mi place, ce nu-mi place, ce are de îmbunătătit.

     Nu închei fără să mă prezint. Emil Călinescu sunt, absolvent de facultate şi master de sociologie (d-aia deplâng lipsa sociologilor din blogosferă), absolvent şi de drept (şi juriştii imi lipsesc), doctorand în sociologie şi triplu blogger.

 Blogurile mele sunt: http://emilcalinescu.eu/ , http://emilstudentulminune.wordpress.com/ şi http://www.minunat.eu/ . Printre altele, promovez foarte mult ideea de guest-posting (chestia asta de o fac eu acum, să scriu la altul pe blog). Din acest motiv invit toti cititorii acestui blog la maratonul meu blogosferic de guest-posting cu tema “Ce te minunează”.     

 Toate detaliile despre el le gasiti la următoarea adresă: http://www.minunat.eu/de-luni-incepe-ultimele-informatii-legate-de-marele-maraton-blogosferic/ . Gazda participă şi ea la maraton, articolul ei urmând să apară peste câteva zile.

      Salutări blogosferice tuturor şi multumesc mult pentru găzduire.